Facebook – mereu surprinzător. Socializându-mă pe model electronic, conform trendului, am redescoperit recent și la intervale apropiate, două vechi prietene din adolescența mea tumultuoasă. Le pierdusem din vedere odată cu trecerea anilor și m-am bucurat foarte tare să le regăsesc brusc cu tot cu profile, poze actualizate, statusuri single, like-uri, postări deștepte pe pereți și găști de prieteni electronici. Reluând conversațiile de unde le-am lăsat în colțul blocului sau la balul de absolvire din liceu, bucuria regăsirii mi-a fost umbrită de o anumită stare de spirit prezentă la amândouă.
Tic Tac
După cum spuneam… tic-tac, tic-tac. A mai fost un întâi ianuarie. De data aceasta 2012. O dată cel puţin simbolistic interesantă. Pentru fiecare suflet de pe pământ, marchează un nou început. Fiindcă aşa am hotărât noi, oamenii. În luminăţia minţilor noastre, ne-am bucăţit existenţa în unităţi de măsură precise, astfel încât o dată la treizeci şi unu de milioane cinci sute treizeici şi şase de mii de secunde, putem spune că o luăm de la capăt. Avem în trecut un an, avem în viitor un an. Dar ce avem în prezent?
Pastel du printemps vs. furculiţa exotică
Protestez deci exist!
Mă numesc Alexandru Dan. Sunt român şi trăiesc în Constanţa. Nu am ieşit în stradă fiindcă sunt foarte furios. Nu am ieşit în stradă fiindcă vreau să dau cu piatra. Nu am ieşit în stradă fiindcă vreau să dau foc tuturor simbolurilor de stat. Vreau să sparg geamuri şi să atac jandarmii. Vreau să văd oraşul în flăcări. Vreau să văd politicienii speriaţi, alergând pe stradă; să-i văd cum cad lovindu-se de borduri, murdărindu-şi costumele lor scumpe şi julindu-şi mânuţele grăsune şi delicate. Vreau să le văd teroarea în ochi. Vreau să le simt frica. Nu am ieşit în stradă fiindcă nu mai am încredere în nimeni şi nimic. Read the rest of this entry »



